Un filmulet de animatie sciene-fiction sovietic, din anul 1980.
Se afișează postările cu eticheta Filme. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta Filme. Afișați toate postările
joi, 22 aprilie 2010
miercuri, 21 aprilie 2010
Prima animatie creata pe calculator
N.Konstantinov alaturi de un grup de matematicieni au utilizat tehnica de stop-motion pentru a crea Kitty, acest videoclip animat avand ca protagonist un motan, fiind astfel unul dintre primele clipuri care au fost create pe computer.
Nu se cunoaste cu certitudine daca acest clip a fost realizat in 1967 sau in 1968, insa este clar ca in acele vremuri nimeni nu se gandea ca respectivele calculatoare ar putea fi folosite ca masinarii in crearea filmelor.
duminică, 14 martie 2010
Cele mai tari filme indiene
Instigat de cativa enoriasi nepalezi, care nu stia ce sa mai aleaga saracii din bogata oferta a studiourilor cinematografice din perla coroanei, am zis sa scriu pana la urma care sunt cele mai tari filme indiene. Cel mai tare film indian ever este filmul Fratii. In aceasta pelicula este vorba despre istoria a doi frati separati la nastere. Unul creste intr-o familie bogata, iar celalalt intr-o familie saraca. In primul sfert de ora fratii cresc cat altii in 20 de ani si, spre surprinderea spectatorilor, sunt intregi si cu toate functiile fiziologice in stare normala. Secretand adrenalina din belsug, cei doi se indragostesc de aceeasi fata. Fata este bogata, ceea ce-l pune in dificultate pe fratele sarac; numai ca acesta este ajutat de talentul nativ, ceea ce o impinge pe fata in bratele lui, unde incepe sa cante si sa danseze. Pe campul pe care se afla cei doi isi face aparitia fratele bogat, care sare la bataie. Din pumn in pumn, fratilor incepe sa le curga sange din nas, pana cand vine cineva si le zice ca sunt frati si sa lase prostiile, ca parintii lor naturali sunt pe paturile de moarte. La final nu e nici o nunta.
Al doilea film indian, ca calitate, este O floare si doi gradinari. Este vorba despre o sensibila metafora cinematografica ilustrand conditia femeii intr-o societate patriarhala. O fata (floarea) iubeste doi baieti (gradinarii) si se decide sa se casatoreasca cu amandoi. In cutumele satului din care proveneau cei trei poliandrai era admisa, insa politistul local era de alta parere, fiind originar din Calcutta, de unde-l trimisese un superior din ministerul de interne. Populatia satului, fidela cutumelor, iese in strada, il prinde pe politist si il scopeste. Finalul apoteotic al filmului este cu nunta celor trei.
Elefantul alb este istoria unui copil sarac, care n-avea bani sa se duca la zoo si-si dorea cu ardoare sa vada un elefant alb. Intr-o zi, pe cand era nesupravegheat, copilul fuge in jungla. Traverseaza jungla fara sa gaseasca picior de elefant si plange amarnic, pana cand ajunge in partea ailalta si da peste un conac in grajdul caruia se afla un elefant alb. In timp ce traverseaza jungla copilul se face mare. In grajd, calare pe elefantul alb era fata boierului din conac, care ii pica cu tronc baiatului si se casatoresc.
Vagabondul, cu Raj kapur, este de departe o capodopera a genului de filme indiene. Si in acest film Raj kapur este un baiat sarac care se indragosteste de o fata bogata si a carui dragoste este impartasita si se implineste in casatorie. La casatorie, mirii stau pe doua tronuri, deghizati in print si printesa, si din in mana o fasie de panza de matase rosie,ca funia aia cu care urca fakirii in cer.
Dintre filmele indiene mai noi le-as mentiona pe Al treilea ochi si Mi-am luat sari verde. La o privire mai atenta, spectatorul isi poate da seama ca cele doua filme au fost facute dupa acelasi scenariu, fiind de fapt doua interpretari regizorale personale: o fata neinteleasa se indragosteste de un terchea-berchea si se da de ceasul mortii ca sa-l ajute sa intre in paul ei.
La o privire de ansamblu, spectatorul isi poate da seama ca filmele indiene prezinta urmatoarele proprietati:
Al doilea film indian, ca calitate, este O floare si doi gradinari. Este vorba despre o sensibila metafora cinematografica ilustrand conditia femeii intr-o societate patriarhala. O fata (floarea) iubeste doi baieti (gradinarii) si se decide sa se casatoreasca cu amandoi. In cutumele satului din care proveneau cei trei poliandrai era admisa, insa politistul local era de alta parere, fiind originar din Calcutta, de unde-l trimisese un superior din ministerul de interne. Populatia satului, fidela cutumelor, iese in strada, il prinde pe politist si il scopeste. Finalul apoteotic al filmului este cu nunta celor trei.
Elefantul alb este istoria unui copil sarac, care n-avea bani sa se duca la zoo si-si dorea cu ardoare sa vada un elefant alb. Intr-o zi, pe cand era nesupravegheat, copilul fuge in jungla. Traverseaza jungla fara sa gaseasca picior de elefant si plange amarnic, pana cand ajunge in partea ailalta si da peste un conac in grajdul caruia se afla un elefant alb. In timp ce traverseaza jungla copilul se face mare. In grajd, calare pe elefantul alb era fata boierului din conac, care ii pica cu tronc baiatului si se casatoresc.
Vagabondul, cu Raj kapur, este de departe o capodopera a genului de filme indiene. Si in acest film Raj kapur este un baiat sarac care se indragosteste de o fata bogata si a carui dragoste este impartasita si se implineste in casatorie. La casatorie, mirii stau pe doua tronuri, deghizati in print si printesa, si din in mana o fasie de panza de matase rosie,ca funia aia cu care urca fakirii in cer.
Dintre filmele indiene mai noi le-as mentiona pe Al treilea ochi si Mi-am luat sari verde. La o privire mai atenta, spectatorul isi poate da seama ca cele doua filme au fost facute dupa acelasi scenariu, fiind de fapt doua interpretari regizorale personale: o fata neinteleasa se indragosteste de un terchea-berchea si se da de ceasul mortii ca sa-l ajute sa intre in paul ei.
La o privire de ansamblu, spectatorul isi poate da seama ca filmele indiene prezinta urmatoarele proprietati:
- baietii sunt saraci
- fetele sunt bogate
- tatii fetelor sunt rai
- mamele baietilor sunt bune si intelepte
- cand e sa se sarute, actorii incep sa cante
sâmbătă, 13 martie 2010
Avatar dupa Oscar - audio in romana
Parodie romaneasca dupa filmul "Avatar", mini-pelicula "Avatarul dupa Oscar" cu audio romanesc
luni, 1 martie 2010
Eu cand vreau sa fluier fluier
Eu cand vreau sa fluier fluier
Filmul prezintă povestea unui deţinut care, cu 2 săptămâni înainte de eliberare, decide să evadeze.
Personajul principal este interpretat de George Piştereanu, elev în clasa a 12-a la liceul Dinu Lipatti din Bucureşti."Eu când vreau să fluier, fluier" este debutul în lungmetraj al regizorului Florin Şerban, absolvent al UNATC şi al Columbia University, New York."Întotdeauna am fost fascinat de evadările scurte, de 2-3 zile, în care băieţii fugeau în oraş, beau un suc şi se întorceau. În spatele fiecarei evădari este o poveste emoţionantă. Eu vreau sa spun una dintre aceste poveşti", declară Florin Şerban.
Scenariul este scris de Cătălin Mitulescu şi Florin Şerban, dupa o piesă cu acelaşi nume de Andreea Vălean.
Filmările se vor desfăşura într-o livadă de caişi pe malul Dunării, în apropiere de Cernavodă. Livada şi dependinţele au fost transformate în penitenciar de minori, special pentru acest film, de către scenografa Ana Ioneci.
Rolul principal feminin este interpretat de Ada Condeescu, studentă în ultimul an la UNATC. Din distribuţie mai fac parte Mihai Constantin în rolul directorului penitenciarului şi Clara Vodă în rolul mamei. În film joacă şi 14 deţinuti de la penitenciarele Craiova şi Tichilesti pe care regizorul i-a ales în timpul celor 3 luni petrecute acolo, cu ocazia unor lecţii de actorie pe care le-a predat.
Producţia va fi o dramă plasată în contextul României de acum, în care copiii sunt lăsaţi să se descurce singuri, parinţii fiind plecaţi la muncă în străinătate. Silviu (personajul principal) are mama plecată în Italia şi ajunge să facă nişte greşeli; este închis pentru tâlhărie într-un penitenciar de minori, unde sechestrează o studentă la psihologie care-l consilia. O obligă să-l ajute. Reuşeşte să evadeze, dar viaţa lui nu se schimbă în bine: el e printre copiii cărora societatea nu le mai acordă nicio şansă... Filmul arată "ce se întâmplă când un copil vrea să fie tratat ca un adult" declară pentru Cinemagia producătorul Daniel Mitulescu.
Pelicula Eu când vreau să fluier, fluier, regizată de Florin Şerban, a luat premiul CineLink Work in Progress.
Au început să apară primele cronici pentru Eu când vreau să fluier, fluier, filmul românesc inclus în competiţia festivalului de la Berlin 2010. Cei de la Variety, una dintre cele mai prestigioase publicaţii specializate, au publicat prima cronică la tensionata dramă despre Silviu, un deţinut închis într-o casă de corecţie, care este dispus să facă orice pentru ca fratele să nu-i fie luat din România.
Abonați-vă la:
Postări (Atom)